Cei care cauta un camin ajung intotdeauna la disperare; ei vor simti pina la urma: "Am fost inselati, viata ne-a pacalit. Ea ne-a inoculat dorinta de a gasi o casa, iar aceasta nu exista; pur si simplu nu exista". Iar noi incercam sa ne construim un camin in toate felurile: ne luam un sot, o sotie, se aduc pe lume copii... Se incearca crearea unei familii, a unui camin psihologic. Iar fiintele umane nu numai ca incearca sa realizeze un camin, ci il si transforma intr-o entitate vie. Oamenii incearca sa-si construiasca o casa in conformitate cu visele lor, o casa care sa fie o implinire a caldurii in aceasta imensitate rece... Iar aceasta indiferenta, aceasta nepasare a existentei este vasta. Intregul univers este atit de rece, atit de indiferent, incit doriti sa va creati un camin in care sa va simtiti protejati, ingrijiti, care sa fie al vostru, pentru a nu mai rataci de colo-colo. In realitate insa, aceasta idee va face nefericiti, deoarece mai devreme sau mai tirziu veti descoperi ca sotul sau sotia este, in realitate, un strain. Chiar si dupa ce ati trait cincizeci de ani impreuna, aceasta senzatie de insingurare nu a disparut; dimpotriva, s-a adincit. Ati fost doi straini din prima zi in care v-ati intilnit.