In lume, toti sunt invatati ca a-ti pierde mintile inseamna a innebuni. Nu este intru totul adevarat, deoarece nici un nebun nu isi pierde vreodata mintea; in realitate, nebunul s-a pierdut in minte - mintea a devenit o jungla, iar el nu isi mai poate gasi calea de iesire. Nebunul nu si-a pierdut mintile, s-a pierdut in propria sa minte. Are mai multa minte decit a avut vreodata inainte. Nebunul are mai multa minte decit tine. Mintea ta nu este scapata de sub control, nu este atit de mare, atit de rapida, este de marime normala, controlabila. Nebunul s-a pierdut pe sine in vastele, infinitele ginduri, dorinte, vise. Prin urmare, maxima "a-ti pierde mintile inseamna a innebuni" nu este corecta; ea trebuie schimbata. A te pierde in interiorul mintii inseamna nebunie. Iar daca intelegi acest lucru, definitia normalitatii devine simpla: a iesi din interiorul mintii la lumina, spre tacere, in spatiul in care nu te mai deranjeaza nici un gind. Esti doar un recipient al tacerii, fara nici un val - aceasta este normalitatea.